Exercitiul “problema”

Nu ştiu de ce în masochismul meu citesc un blog pe nume ‘Starbucks Gossip’ unde un masochist şi mai mare ca mine scrie însemnări despre ce se întâmplă cu Starbucks prin lume şi în Statele Unite. Nu ştiu alţii cum sunt dar eu mă gândesc de multe ori la acest lucru pe care mulţi vor să-l numească “shopping experience”, care e de fapt, în vorbe foarte simple, cât de bine mă simt într-un magazin/restaurant/orice loc în care are loc acţiunea de a consuma.

Aici se pune foarte mare valoare pe acest “shopping experience” şi pe valoarea de “entertainment” a unei reclame. Exemple precum gorila Cadbury, camioanele, reclama la Drench şi aşa mai departe. Campaign de luna asta parcă a lăsat un comentariu de genul “sunt atât de geniale încât par a nu fi avut niciun fel de strategie”.

În fine, revenind la Starbucks-dacă intraţi pe site-ul Starbucks în S.U.A. o să vedeţi pe fiecare pagină un mesaj de genul “ai o idee? Spune-ne despre ea”. Bineînţeles există două moduri de a privi lucrurile: ce cool, dacă am o reţetă pentru o cafea există posibilitatea că Starbucks să o accepte şi să îmi branduiasca ideea şi să mă facă faimos/faimoasă. Al doilea mod e “Starbucks e în până de idei şi nu ştie cum să inoveze sau să fie pe placul consumatorilor.”

Pariul meu e evident pe a două variantă din moment ce oamenii şi-au schimbat logo-ul, au încercat tot felul de prostii în afară, aici în Marea Britanie nu pot să spun că în oraş se întâmplă cine ştie ce dar le pasă foarte mult de comunităţi şi de oameni, pe când în Statele Unite au adăugat nişte dopuri de plastic la pahare ca să nu îşi verse lumea cafeaua în maşină, doar pentru că au descoperit că foarte mulţi intră în Starbucks, cumpără cafeaua, se urcă în maşină să o ducă acasă sau la birou şi o pun pe scaunul de lângă ei. Cât de utilă sau de proastă e ideea asta (dopurile de plastic reprezentând materie ce trebuie reciclată) rămâne de discutat.

Dar ce nu s-au gândit oamenii este ceva în felul următor: în Starbucks, aşa cum a vrut Schulz să fie, intri ca să stai de vorbă la o cafea (să zicem): ai canapele, scaune, mese, te întinzi, ai wireless, poţi să lucrezi, să faci ce te duce capul dar în mare să petreci cât mai mult timp în cafenea. Problema ar fi cafeaua ca diuretic. Exerciţiu mental: n-am văzut nicio cafenea Starbucks nou infiinţată care să aibă toaletă proprie. Ştiu că n-am văzut suficiente cât să exprim o părere dar am văzut cel puţin 20 şi nicio cafenea nu avea toaletă proprie. Nu ştiu dacă aşa e “intended” dar devine o problemă când trebuie şi n-ai unde.

Nu ştiu de ce şi multe pub-uri aici uită acest detaliu (berea fiind la fel de problematică). Experienţa mea de a alerga de la un capăt în celălalt al unui mall sau să caut cu disperare o toaletă publică nu e deloc plăcută. Evident e greu să găseşti un loc în care să poţi construi o toaletă dar ar fi şi mai bine să găseşti un spaţiu de închiriat în apropierea ei. Şi atunci să n-o dai în bară (Starbucks din staţia de tren de lângă mine e lângă o toaletă unde trebuie să plăteşti 50p că să intri). Caută-te de monezi, înjură cafeaua pe care tocmai ai băut-o şi îţi vei jura să nu te mai întorci niciodată acolo decât în caz de urgenţă maximă.

Altele pe teme oarecum asemanatoare: Despre mall-uri: impresii si consideratii personale, Problem detection study: un tool BBDO