Selfish Cunt
noiembrie 29, 2007
Bubu scrie o insemnare tare simpatica intitulata ‘Love‘. E genul de insemnare din aia tipica pentru noi, fetele, femeile, cum vreti sa ne ziceti, ce-om fi. Da, da, da, putem spune ca e o insemnare siropoasa, ca tot ceea ce facem e sa ne citim horoscopul, sa ne uitam la comedii romantice, sa ne luam telefoane roz, sa ne uitam la telenovele, sa barfim, sa citim reviste de femei si sa facem teste din Cosmo care ne dezvaluie chestii nestiute despre noi. Ca e important sa ‘acknowledge’ ce sentimente avem si sa invatam mai mult despre persoana noastra.
“imi place sa fiu tinuta de mana,
imi place sa ma saruti pe gat usor,
imi place sa imi povestesti despre viata ta,
[...]
imi place de tine cand ma plimbi pe strazi pustii,
imi place de tine cand apreciezi ce fac,
imi place de tine cand ma gadili,
[...]
imi place mirosul tau
imi place momentul cand arati precum un pui de leu in cusca
imi place de tine cand iti pasa
[...]
imi place de mine cand stiu ce vrei tu fara cuvinte,
imi place sa-mi pun capul pe pieptul tau
[...]
imi place sa cred ca te iubesc.”
Imi place pentru ca sunt multe chestii care definesc lucruri placute, care te fac sa zambesti atunci cand te gandesti la ele. Cand ma duc la bubu, e ca si cum deschid fereastra si cerul e mereu albastru cu un curcubeu mare, uneori innorandu-se si foarte rar tunand si fulgerand.
Cand ma intorc la mine, ploua si e urat. Nu ploua tot timpul. Dar oricum e urat. E o ploaie marunta si anosta. Si nu, nu ma inspira vremea de afara. E vorba de aia, dinauntru. Au ajuns sa nu imi mai placa lucrurile alea, nu mai imi place cand “viata ta” devine “viata noastra” si nimic nu se intampla pentru ca nu vrei sau nu poti, stiam ce vrei fara cuvinte, acum sincer habar n-am si chiar daca incerc nu reusesc sa aflu, imi placea cand apreciai ce faceam, acum daca apreciezi nu stii sa mi-o arati. Trei pagini nu se citesc in zece secunde. Eu imi dau cu parerea si nu-ti convine cand tot ce mi-ai cerut e o parere, nu o discutie elaborata. Keep it that way. Doar pentru ca eu sunt eu nu inseamna ca poti sa o si schimbi. Conceptul de ‘big picture‘ care se repeta in mod obsesiv. Daca relatia n-ar fi fost un fel de cenzura pentru blog si ce gandesc eu cu adevarat am fi putut discuta sincer. Nu postez neaparat ca sa il fac spalatorie de sentimente dar pentru ca asta gandesc. Daca spun ce nu-mi place va trebui sa incercam sa discutam, sa ne consultam. E ca in publicitate, nu? “Usor, nu ne certam, ne consultam, ce **** mea” cum zicea cineva. Cu care n-am lucrat. Din pacate.
Poate la un moment dat nu vrei sa te mai consulti si iti vine sa tipi daca mai auzi cuvantul ‘consult’. Sa tipi pana lesini, ca ti-a iesit pe nas consultatul. Nu vrei sa mai fii bun. We don’t fart sunshine and rainbows. Uitam sa traim in prezent uitandu-ne la ‘big picture‘ asta care nu e acelasi pentru mine si pentru tine. Dar nu pot sa am pretentii. Si eu apreciam, doar ca nu era nimic iesit din comun si din punctul meu de vedere a fost intotdeauna la fel – iti doreai schimbarea dar nu suficient de mult. Si ce e o dorinta daca nu faci nimic in sensul ala. Sigur ai putea daca te-ai stradui. Iti doreai schimbarea doar pentru ca doreai sa iau si eu parte la ea, acum nu o sa mai pot sa iau parte la ea din motive evidente. Si nu ti-o mai doresti atat de mult, nu? Daca eu n-as mai fi, ti-ai mai dori-o?
Si stiu ce se va intampla dupa asta, ca de fiecare data, o sa fii socat pentru ca aveai senzatia ca ‘am lamurit problema’. Si iar o luam de la capat, si ajungem la vesnicul “BRB, I’m not going anywhere but neither is this conversation”. Nu, nu e lamurita si nici n-o sa fie prea curand. Pentru ca nu am un raspuns, ci doar o problema. Prefer sa fie citita si acknowledged (e a doua oara cand folosesc cuvantul asa, e important!) dar sa nu fie mentionata. Ca substituent de conversatie plina de inteles.
Si iar o sa ma trezesc ca ajunge lumea la mine pe blog cautand sfaturi despre cum sa te porti cu persoana de langa tine. Ete, nu mai veniti aici ca raspunsul este ‘nu stiu’. Sau daca stiu, nu se potriveste persoana. Care din cele doua.
Si in incheiere, prajitura cu frisca.
“Iar ma atac pentru ca sunt judecata, si recunosc acest lucru. Sunt orgolioasa, egoista, e de la caracter, de la zodie, de la crestere, de la ce vreti voi, dar nu pot sa-mi pierd visele si dorintele din cauza voastra.“

Flickr/deea
Myspace/diemkay
Twitter/diemkay
YouTube/endmorphine
Last.fm/deea
Del.icio.us/diemkay
Technorati/deea


noiembrie 29, 2007 at 11:09 am
blogul lui bubu este colorat, iar al tau din pacate e gri… cum zici ploua si e urat
dar stii, pana cand nu ma conving altfel, imi imaginez blogul tau ca o poza alb negru la ceva foarte frumos colorat
Ce vroiam sa zic initial e ca imediat recunosc un blog scris de o fata, pt ca mai toate sunt despre sentimentele lor, o relatie bushita, sau posturi de “autocunoastere”, cum zici tu
Voi femeile, treceti de la agonie la extaz foarte repede si cred ca va place asta.
noiembrie 29, 2007 at 11:57 am
Ai dreptate, sunt lucruri care te fac sa zambesti si te fac sa te simti iubita. Completarile tale m-au facut sa zic: “Uite, uite si eu as fi zis asta”