De ce cumparam 1/2

Am de facut la scoala un eseu intitulat

‘What motivates people into buying or not buying ethically sourced products or services?’

Am ajuns la concluzia ca sunt prea multe lucruri de care vreau sa vorbesc si ca am atatea locuri din care pot sa pornesc incat a trebuit sa le scriu pe toate pe puncte, frumos, ordonat. M-am simtit ca un burete timp de trei saptamani si acum ca am terminat eseul parca am descurcat o mie de fire incurcate. It makes sense!

1. La recomandarea lui Andrew (Northern Planner) am citit ‘A Theory of Shopping‘ in mai putin de o zi. Cartea pe scurt spune ceva de genul “shopping takes the form of neither subject nor object but of the values to which people wish to dedicate themselves”. De la gospodine care cumpara mancare pentru toata familia pentru ca vor ce e mai bun pentru ei, punandu-i pe altii inaintea nevoilor personale pana la a-ti cumpara anumite haine pentru ca vrei ca partenerul sau partenera sa fie mandru/a de tine cand iesiti in oras, Miller sugereaza ca intotdeauna ne gandim si la altii atunci cand cumparam ceva si ca intr-un fel cumparaturile au devenit o forma de a vedea daca o relatie de orice tip va rezista in timp sau este sortita esecului. Primele cumparaturi impreuna, prima canapea, prima masina. Compromisurile si ce spun ele despre noi. Cat suntem dispusi sa compromitem de dragul altora poate fi un indicator care arata cat de mult conteaza acea persoana pentru noi.
2. Acum ceva vreme am citit o insemnare numita ‘Four Rules To Understand What Makes People Tick‘ care nu e foarte documentat dar ne da o idee vaga despre cum functioneaza creierul. 60% ganduri superficiale si egocentrice, 30% relatiile noastre cu altii si 10% empatie, momentul ala, saracul, in care gandesti prin prisma altcuiva. “Almost all people are far too self-absorbed to notice“ e un pic exagerata si gresita din punctul meu de vedere. “Most people are fare too self-absorbed to care” suna mai bine, ‘caring’ insemnand a tine minte. Cand iti pasa, sigur tii minte. Cand nu iti pasa, nu tii minte. Cand tii minte automat inseamna ca iti pasa catusi de putin. Limba romana mi se pare brusc ciudata. Imi aduce aminte si de un citat din Kant : “Act in such a way that you always treat humanity, whether in your own person or in the person of any other, never simply as a means, but always at the same time as an end.”
   
3. Am mai citit si cartea lui Gerald Zaltman intitulata ‘How Customers Think‘ care m-a pus pe alta pista: ‘Consumers like the idea of many choices but not the mentally taxing effort to cope with them‘. E interesant sa ai de unde sa alegi atata timp cat nu sunt prea multe optiuni. Intervine regretul, pretentii prea mari de la obiectul sau serviciul pe care l-ai ales. Am ajuns sa citesc mai departe o carte de-a lui Barry Schwartz, “The Paradox of Choice: Why Less is More” care duce ideea mai departe spunand ca libertatea de a alege nu ne face mai fericiti, ci mai nemultumiti cu ce am ales. Are si un articol care descrie situatia pe scurt in The New York Times: “A Nation of Second Guesses“. Au identificat problema si i-au zis ‘choice paralysis‘.
4. A mai fost un articol in Financial Times in Septembrie intitulat “Hands-on givers want results“. In domeniul filantropiei (o adevarata afacere a zilelor moderne, practicata si promovata cu prost gust la noi de unii politicieni care se bucura sa vada oameni milogindu-se) s-a observat ca oamenii cu bani nu se mai multumesc doar cu a-si vedea numele pe o placuta care sa zica ‘eu am dat bani’ ci vor rezultate si se vor duce sa vada cu ochii lor ca banii au contribuit la ceva. Vor sa stie ca sunt acolo si ca organizatiile carora le-au dat banii fac ceva cu ei. Intr-o maniera asemanatoare si cumparatorii vor sa vada ca n-au platit degeaba, vor rezultate concrete si dovezi. Sa nu fie luati de fraieri cum s-ar zice. Cati oameni ar mai crede ce zice Innocent ca planteaza copaci prin “Buy One, Get One Tree” cand nu vad o stire sau un comunicat de presa, un articol in ziar ca acesti copaci au fost plantati si peste cinci ani ca sunt inca acolo, chiar daca Innocent da faliment (sa zicem). Se simt inselati si regreta decizia facuta. Asa m-as simti eu cel putin.
5. Pe final, ca doar n-o sa povestesc tot eseul (sau sa zic care sunt punctele mele de vedere), o conferinta de-a lui Barry Schwartz la sediul Google. The Paradox of Choice!