this is deea

• Google’s Head of PR Leaves for Facebook
  Oh..heh.
  (tags: google facebook pr people career)

Eu îmi văd de prostiile mele şi tu îţi vezi de prostiile tale. Atât!

O doză de publicitate marca ‘Marea Britanie’

The Diesel Wall, ‘Big Ideas Need Big Spaces’

Budweiser, True Dedication

Rock Radio, First Classic Rock Station

Kopparberg, cidru de pere ce se găsea iniţial în IKEA, acum peste tot în magazine, cidrul având reputaţie de ‘bautura ieftină cu care se îmbată pulifricii de 14 ani pe bănci în parcuri’. Singura diferenţă e că ăsta e scump. Headline zice ‘In Kopparberg, Sweden, we don’t do complicated.’

Sosi GTA IV în magazine şi se epuiză la fel de repede. Sâni cât cuprinde!

• Invisible Red: I Want You To Want Me
  “I Want You To Want Me explores the search for love and self in the world of online dating. It chronicles the world’s long-term relationship with romance, across all ages, genders, and sexualities, using real data collected from Internet dating sites ever
  (tags: online dating relationships people love life)
• The Open Secret of Success: Financial Page: The New Yorker
  Toyota’s innovative methods may seem mundane, but their sheer relentlessness defeats many companies. That’s why Toyota can afford to hide in plain sight: it knows the system is easy to understand but hard to follow.
  (tags: business history innovation marketing newyorker productivity technology economics management toyota)
• Viaspire - Define.Innovate.Maximize.: Still Not Sold on Twitter - Learn from Twistori
  “If you spend a couple minutes on Twistori, you’ll begin to see very clearly what the voice of Twitter is capable of”
  (tags: twitter networking social media people fun companies feedback)
• Google User Experience
  A product that gets the balance right is “Googley” – and will satisfy and delight people all over the world.
  (tags: content design Google ideas interesting list strategy usability development web2.0)

Acum că mi-a revenit cheful de scris, mărturisesc că mai citesc câteva bloguri despre arhitectură şi design interior, evident bloguri limitate la aspectul estetic al lucrurilor şi nu chestii de amănunt. Cum ar veni mă uit la poze (căci majoritatea asta sunt) şi citesc şi puţinul text când vine vorba de apartamente sau decoraţiuni interioare. Nu că aş fi eu marea decoratoare sau studentă la arhitectură sau mai ştiu eu ce, nici nu îmi permite locul foarte mult dar dacă tot am timp liber la dispoziţie, o iau ca pe o formă de entertainment, ca şi cum te-ai uita la un catalog IKEA câteva minute pe zi, să zicem aproape în fiecare zi. Dacă e să notăm lucruri pe care internetul le-a schimbat, asta ar fi unul. Înainte trebuia să mă duc în magazine şi prin diverse locuri ca să văd mobilă sau ustensile care să îmi placă, dragă internetule, I love you to bits pentru chestia asta.

Unul din ele se numeşte ‘Apartment Therapy‘ şi e orientat foarte mult pe apartamente din New York, mansarde şi alte prostii. Mai puţin relevant. E oarecum o sursă de inspiraţie ieftină, alternativă la a avea cărţi despre design de interior prin casă. Şi alea îmi plac şi poate vreodată, când o să am locul şi banii să cumpăr toate cărţile fancy o să mi se scoale într-o zi să le iau pe toate. Până la urmă aşa cum zice o formaţie de aici, ‘we’ll live and die in these towns‘, înlocuind ‘towns‘ cu ‘houses‘ sau ‘apartments‘ după caz.

Arătând respectivul blog unei prietene, m-a întâmpinat remarca ‘apartamentul meu n-o să arate niciodată aşa’. Adică sute de apartamente de pe lumea asta arată destul de frumos, evident nu că şi cum ar fi fost scoase dintr-un pictorial Vogue pentru decoraţiuni interioare sau Elle Decoration. Majoritatea suferă că nu vor avea case pe marginea lacurilor, în vârf de munte şi cine ştie pe unde altundeva cum arată în reviste. Bă (voi ăştia care nu sunteţi cocalari), nu mai suferiţi pentru că nu veţi avea niciodată bani de aşa ceva, uitaţi-va puţin la imaginea de ansamblu. Revistele astea sunt ca un fel de gatekeeper pentru tot ce înseamnă scump, plăcut din punct de vedere estetic şi aşa mai departe. Pe ideea asta îşi construiesc brandul până la urmă. Vanity Fair e tot Vanity Fair şi Wired tot Wired. Dacă e să deprimam oamenii, le arătăm graficele cu poziţionarea revistelor în piaţa revistelor pentru femei.

Revenind la idee, ‘apartamentul meu n-o să arate niciodată aşa‘. E într-o zonă care arată aşa şi aşa. O carte mai veche spunea că toată lumea e ambiţioasă şi că nimănui nu-i lipseşte trăsătura. Toţi suntem ambiţioşi să luăm coroniţă, să fim mai destepţi că vecinul, mai frumoase, mai simandicoase etc. şi că niciodată oamenii n-o să spună ‘nu’ la lucruri pe care şi le doresc. E o problemă de ce se întâmplă pe drum bănuiesc. Dacă n-ai timp, timpurile ‘astea în care traim’ au făcut absolut totul o comoditate disponibilă tuturor. Îţi angajezi un decorator interior care îţi face totul. Strângi cureaua, renunţi la o pereche-două de pantofi, un parfum mai scump, o haină şi îţi faci apartament ‘de revista’. Nu vrei să renunţi la ele, nu te plânge că apartamentul tău arată banal. Pune mâna şi fă ceva de unul singur. Dar e mai simplu să zici că ‘n-o să arate niciodată aşa’. Păi vrei sau nu? Ah..da…dar stii….of! Taci în … (sorry dad)

Păi un exemplu ar fi că Stella Artois, brandul ‘reassuringly expensive’ nu îşi mai permite să fie reassuringly expensive în timpul unei recesiuni-în state îi spune ‘economy slow down’, aici îi spune ‘hai să-i dăm una în cap lui Darling‘ când preţul unui pint de bere urcă la patru lire în pub-urile de peste tot (evident, o medie).

Întrebarea este-într-o ţara în care consumatorilor li se cam rupe de publicitate, dat fiind că e prea multă (în România ar fi pe bloguri, aici trece drept fapt divers), cui o să îi pese că Stella Artois a schimbat strategia şi a dat-o pe ‘natural’ în loc de ‘bere valoroasa’? O să observe? O să treacă peste înţelesul evident? Probabil că nu foarte mulţi, nici măcar cei din target, dat fiind faptul că e comunicat la modul cel mai plictisitor posibil.

• Lest We Forget
  We would all be well served to remind ourselves and our clients, daily, how unimportant our ad is to the target audience, and how advertising-sophisticated that audience is.
  (tags: advertising advice ideas audience target consumers)
• Hypnotizing slackers for Starbucks, and other visionary acts of marketing research - Salon.com
  Through hypnosis, deconstructive theory and other advanced techniques, marketing experts have definitively established that champagne is associated with romance.
  (tags: advertising psychology hypnosis patients doctors leoburnett starbucks)
• Hypnosis Brings Groups into Focus
  Focus group hypnosis is increasingly becoming a “secret weapon” for Fortune 500 companies and ad agencies alike
  (tags: advertising hypnosis research focusgroups methodology insight Marketing)
• Heineken ‘Share the Good’
  People sharing beer…really?
  (tags: advertising beer heineken drinking friends)
• The Strange Art of Misery Lit @ CR Blog
  I’ve been meaning to write about this thing for ages but I didn’t know what to say apart from the fact that all these books look the same, have similar titles, similar photos, same stories to make you weep but I suppose if you’re into it then you know wha
  (tags: books design literature UK sad life stories)
• Esther Addley on the rise of ‘misery lit’ @The Guardian
  And a Guardian article on the same matter
  (tags: books literature uk life stories sad tragedy)
• Rubik Cube Art
  (tags: advertising photography art colour cool culture design fun graphics humour deas interesting inspiration internet rubik cube)
• Map of Borat in Kazakhstan @ Aardvark Map
  Amaze your friends with your extensive knowledge of the former Russian republic of Kazakhstan!
  (tags: map Maps kazakhstan borat movie film entertainment meaningless)
• The Art of the Introduction @ Guy Kawasaki
  Most people know that I’m unable to talk for more than fifteen seconds without cursing inappropriately so it’ll be a pleasant surprise for all involved if I can manage not say the c word or start talking about “vaginas” up here.
  (tags: communication fun funny networking speech technology web2.0 kawasaki introduction)
• 50 best cult books - Telegraph
  In compiling our list, we were looking for the sort of book that people wear like a leather jacket or carry around like a totem. The book that rewires your head: that turns you on to psychedelics; makes you want to move to Greece; makes you a pacifist; gi
  (tags: books culture interesting literature writing uk list reading book)
• The Stupidest Bike Lane in America @ Streetsblog
  Well, speaks for itself
  (tags: funny bike biking outdoor cities warrington uk)
• Why Do Beautiful Women Sometimes Marry Unattractive Men? - Freakonomics
  “It may be a simple supply-and-demand issue: there are more beautiful women in the world than there are handsome men.”
  (tags: blog fun women freakonomics)

N-o să discut despre cât şi cum îmi place mie Radiohead sau cum ascult, n-o să vorbesc despre ce-au făcut cu albumul, cu remixurile şi succesul pe care le-au avut, ce face Trent Reznor de la Nine Inch Nails ca răspuns dar cert este că Radiohead va veni tot timpul cu o interpretare total diferită faţă de ce aveau fanii în minte, îi va da pe toţi pe spate şi toată lumea va fi uimită şi se vor scrie o mie de însemnări pe diverse bloguri despre asta.

Da, este cool să fii martor la momente marcante din istoria muzicii la modul ăsta, chiar dacă nu ştim încă dacă va fi un exemplu pentru viitor (probabil că va fi, la fel ca atunci când Apple a lansat magazinul iTunes)

Cert este că a apărut videoclipul pentru ‘All I Need’, făcut pentru MTV Exit, împotriva traficului de fiinţe umane (copii în cazul asta). Ce e interesant la Radiohead este faptul că foarte mulţi ascultători se pot pune de acord în privinţa lor şi că versurile sunt atât de enigmatice încât se pretează la foarte multe interpretări, ca în cazul asta. Pentru X poate e o melodie care îi aduce aminte de o despărţire, pentru cei care văd prima oară videoclipul o să însemne cu totul altceva în alte moduri.

Aici şi explicaţia lui Thom Yorke:

“It’s one of my preoccupations and I’m touched that the music goes with that. I never really thought of it like that.”

Acum câţiva ani, când aveam blogul pe supermagnet, asta era expresia favorită a unuia din băieţii ce făceau parte din echipa supermagnet. Aveam momente în care îmi venea să nu scriu nimic, doar aşa, că n-aveam chef sau timp. Acum am destul (aş zice eu).

Am reuşit să ajung şi la cutia poştală, lucru ce nu se întâmplă foarte des dat fiind faptul că eu nu sunt niciodată acasă la ora la care se deschide şi până mă întorc e deja închis la ora cinci. În fine, la naiba. Printre altele, a durat aproximativ trei luni să primesc cardul Miles & More de la Lufthansa, o chestie de care probabil că n-aveam neapărată nevoie dar vreo două mii de mile o data la trei-patru luni tot o să se strângă în trei ani de zile. Şi atunci poate-poate o să îmi pot lua un bilet (îmi trebuiau în jur de 30,000 mile pentru un singur bilet). Deşi am făcut cererea în acelaşi timp, KLM nu mi-a trimis încă nimic. Lene sau pur şi simplu proastă organizare nu ştiu, cert este că atunci când am vrut să recuperez mile ‘pierdute’ de la zboruri făcute în ultimele trei luni sau şase, KLM mi-a trimis răspuns în mai puţin de două zile, semn că pe partea de internet o duc bine, pe partea de ‘real thing’ mai puţin.

O citesc pe Julia de ceva timp şi mă gândesc ia te uită, încă cineva care trece prin aproximativ aceleaşi gânduri, doar că undeva mai departe, în Statele Unite. După care mă gândesc la Oana care nu mai serveşte blog dar serveşte Facebook. Oana, mai trăieşti?

“de dimineata toata lumea cu cafelele in mana, indreptandu-se ca nishte zombii dragalasi spre cursuri, eu inclusiv cu take-out coffee extra-large, cafeaua mea de toate zilele. urmeaza servici, intalnire la 6 la scoala pentru proiect, venit acasa terminat un eseu de 10 pagini, dormit sculat, maine iar la scoala. am obosit.

de obicei nu ma plang, stau si indur, nici acum nu chiar ma plang ca inteleg ca n-am ce face, dar acum chiar realizez ca sfaturile din anul intai primite de la colegii mai mari sunt foarte adevarate. dormi cat mai mult, mananca bine, iesi cu colegii cat poti de mult, fa-ti un program pentru teme (and stick to it!), si nu te speria cand in anul doi la sfarsit o sa vrei sa te bagi in pat si sa nu mai iesi doua saptamani. asta ni se intampla noua acum. facem abuz de putinul timpul liber, care nu inseamna mai mult de 2 pe zi, si incercam sa inghesuim cat mai multe activitati in cele 120 de minute pe care, slava domnului, le avem la dispozitie de obicei seara. in rest…scoala, scoala, scoala, eventual “intalnire” cu colegii pentru discutat proiecte, 1 litru de cafea pe zi, si mancare cat apuca fiecare, oricum nu foarte multa. facem teme cu castile in urechi, si nu, nu ascultam muzica, ascultam podcasturi cu stiri din finante. piata e mult prea proasta, trebuie sa stim unde se indreapta carierele noastre pe Wall Street.”

Nu zic că în România nu se suferă dar se suferă într-un stil diferit, probabil cu ceva mai mult miserupism în unele facultăţi, altfel n-ar fi atât de multe pe bloguri. Ce ziceai Cosmin? Că facultatea nu e cool dar ar putea să fie!

Şi dacă tot e să mă plâng, mă dor toate noaptea când mă culc şi colega de apartament ascultă Basshunter şi alte happy hardcore mainstream care mă scot din minţi. Je veux seulement oublier, et puis je fume, pe stilul Pink Martini.

Încă trei examene (unul mâine) şi am scăpat. Pot să încep să-mi caut casă după aia!

Cunosc câteva persoane care ar înlemni de frică văzând aşa ceva. Probabil se umflă de fiecare data când trece metroul. La fel de probabil, cel puţin aici viitorul creativităţii vine din a lua idei şi concepte deja existente şi a face ceva util cu ele, că în cazul asta. Mai multe amănunte pe blogul Wooster Collective pentru doritori, autorul fiind Joshua Allen Harris.

The future of advertising is in design, cum ar zice cineva